Tratamentul de canal – ne poate salva dintele bolnav

Tratamentul de canal sinonim cu obturația radiculară, tratament endodontic, „scosul nervului” se realizează în cazurile în care țesutul pulpar din interiorul dintelui a fost afectat de o carie profundă, o fisură ori un traumatism.

Aceste fenomene duc la inflamarea sau infectarea pulpei dentare urmând apoi trecerea infecției dincolo de rădăcina dintelui, în interiorul oaselor maxilare, cu apariția în timp a chistului radicular. Odată cu creșterea în dimensiuni a chistului se ajunge la distrugerea osului și înlocuirea lui de această formațiune purulentă.

Astfel, un tratament de canal neefectuat la momentul potrivit poate duce la pierderea dintelui prin distrugerea osului din jurul rădăcinii acestuia, scăzând așadar suportul dintelui în os. Forțele masticatorii preluate de coroana dentară se vor răsfrânge pe o suprafață osoasă mai mică și dintele va căpăta mobilitate.

Aceste distrucții osoase de la nivelul rădăcinii se manifestă radiologic sub forma unor zone negricioase, evidențiind dispariția osului și înlocuirea lui de către puroi.

Atunci când acest proces infecțios se acutizează apar dureri ce iradiază către dinții și zonele învecinate, tumefacție locală apoi loco-regională, fenomene ce se pot complica în lipsa tratamentului. Când procesul infecțios devine cronic, pacientul resimte o senzație de jenă la masticație, căreia nu îi acordă  importanță, însă leziunea osoasă crește putând atinge dimensiuni considerabile, chiar cu riscul fracturilor osoase.

Tratamentul de canal sau tratamentul endodontic se poate realiza într-o ședință sau mai multe, în funcție de patologia dintelui respectiv și presupune mai multe etape.

• Prima dintre acestea o reprezintă îndepărtarea țesutului carios de la nivelul coroanei dentare. Acest pas este foarte important întrucât o leziune situată sub nivelul gingiei poate conduce la extracția dintelui deoarece aici nu se poate obține o izolare corectă și necesară pentru materialele dentare. Izolarea dintelui presupune lipsa contactului cu lichidele din cavitatea bucală.
• Următoarea etapă o reprezintă pătrunderea în camera pulpară și canalele radiculare, spații ce adăpostesc pulpa dentară ”nervul”, formată din țesut conjunctiv, vase de sange și nerv. Aici se îndepartează țesutul infectat și se curăță pereții canalelor, infiltrați bacterian, proces realizat  cu ajutorul acelor și soluțiilor endodontice. Odată curățat, spațiul endodontic este obturat, altfel spus locul ocupat de ”nerv” este acum ocupat de un material dentar.
  Această obturație de canal are rolul de a sigila dintele de bacteriile ce pot pătrunde dinspre coroana dentară sau dinspre oasele maxilare unde se află rădăcina dintelui.

În majoritatea cazurilor un dinte tratat pe canal necesită apoi un pivot și o coroană, deoarece rezistența părții coronare a dintelui scade, pereții laterali restanți după curațarea cariei riscă fracturi în urma impactului  forțelor masticatorii.
Un pivot ancorat în rădăcină are rolul de a crește retenția și rezistența porțiunii coronare iar coroana asigură funcționalitatea și estetica dintelui prin refacerea reliefului ocluzal și conturului anatomic al dintelui.